Poziția IRRD privind acuzațiile lansate de publicația AMOSNews

Data: 19 iulie 2017

COMUNICAT 

Publicația online AMOSNews a postat, recent, o scrisoare (nesemnată) care atribuie, la nivelul unor afirmații nefondate, eșecul percepției publice actuale privind desfășurarea Revoluției Române (suspectată a fi o lovitură de forță) exclusiv funcționării defectuoase a Institutului Revoluției Române, singurul, de fapt, care a combătut continuu, de la înființarea lui, teoriile loviturii de stat!

Nu ne pronunţăm în legătură cu afirmaţiile de natură politică din Scrisoarea anonimilor săi autori; potrivit lor „…Revoluția nu mai are nici sprijin politic, întrucât partidul care se revendică de la revoluție, PSD, a încăput pe mâna unor neisprăviți…”. IRRD, prin însăși legea sa de funcționare, are atribuţii stricte de cercetare ştiinţifică şi de promovare a adevărului despre Revoluţia din Decembrie 1989. 

Prin Comunicatul prezent răspundem doar afirmaţiilor acestor autori obscuri referitoare la activitățile IRRD, făcute într-o manieră care se înscrie exclusiv în logica celor care au denigrat și denigrează Revoluţia Română:

1. Acuzaţia potrivit căreia IRRD „ este departe de a înţelege ceea ce se petrece în jurul ideii de Revoluţie” nu se susţine; dimpotrivă, în atitudinea sa generală, exprimată prin publicațiile proprii sau prin organizarea numeroaselor întâlniri publice ori științifice, în luările de poziție și articolele publicate în Caietele Revoluţiei, semnate de personalităţi din mediul academic (Florin Constantiniu, Dan Berindei, Gáspar Miklos Támás, Anneli Ute Gabanyi, Sorin Liviu Damean, Adrian Cioroianu, Adrian Niculescu, Dumitru Mazilu, Petre Roman, Ioan Savu, Valentin Voicilă, Corneliu Vlad). S-a semnalat şi combătut tendinţa de a nega Revoluţia în sine şi de a lansa şi susţine agresiv și neargumentat concepte precum intervenţia străină, conspiraţiile interne, lovitura de stat!
2. Accentul potrivit căruia IRRD „şi-a epuizat resursele de creativitate politică şi acţională” este pus în paradigma unor instituţii aparţinând altui timp şi altui scop: în realitate, nici Legea de funcţionare a Institutului nici deciziile Colegiului Naţional nu impun cercetătorilor să demonstreze creativitate politică (utilă pentru alte domenii de activitate). În tot ceea ce fac, cercetătorii se bazează pe evidenţierea adevărului despre Revoluţie, recurgând la descrierea argumentată a faptelor şi evenimentelor revoluţionare, folosind exclusiv metodele cercetării ştiinţifice.
3. Constatarea potrivit căreia IRRD „este depăşit de miza fundamentală care paşte în prezent liderii Revoluţiei” trebuie explicitată; de fapt, în repetate rânduri IRRD a luat atitudine împotriva publicaţiilor ce puneau la îndoială rolul, acţiunea sau faptele fruntașilor marcanţi ai Revoluţiei din Bucureşti sau din alte oraşe martir. Revista Caietele Revoluţiei (68 de numere), revista Clio, volumele de interviuri, volumele de mărturii, Dicţionarul Revoluţiei Române, au fost puse în serviciul adevărurilor esențiale conținute în faptele Revoluției, oferindu-le totodată revoluţionarilor (prin preluarea interviurilor publicate în revista Institutului, site-ul său și cele patru pagini de Facebook dedicate, dar și în cărțile apărute sub egida sa) posibilitatea să descrie cu acuratețe acţiunile lor, acțiuni ce au dus, în final, la victoria Revoluției din Decembrie 1989! Întrucât mulţi lideri marcanţi ai Revoluţiei au devenit ulterior personalităţi ale vieţii politice, aceștia au fost supuși în spațiul public atacurilor, defăimărilor și calomniilor, inerente în practica exercițiului democratic, la noi și oriunde, dar IRRD nu s-a implicat și nu se va implica în bătălia politică!
4. Afirmaţia potrivit căreia „cantonarea la titluri de cărţi şi de reviste apărute este de folos doar autorilor, nu şi menirii publice pe care ar trebui să şi-o asume acest institut.; această activitate editorială, în câteva sute de exemplare, este simplă maculatură de lux dacă nu ajunge să schimbe ideile și percepțiile oamenilor despre Revoluție” este tendențioasă, nedreaptă și incorectă, premeditând deprecierea efortului cercetătorilor care, în condiţii nu totdeauna simple şi adeseori într-un mediu ostil, s-au străduit şi au reuşit să promoveze adevărul realităţilor revoluționare din Decembrie 1989 şi din lunile și anii care au urmat. A califica drept „maculatură” cărţi precum: Revoluţia română din decembrie 1989 în context internaţional (prof. univ. dr. Ioan Scurtu), Revoluţia din Banat și Dincolo de Rubicon (prof. univ. dr. Oşca Alexandru), Cronologia Revoluției Române (prof. univ. dr. Alexandru Duțu), Când Europa arde (prof. univ. dr. Ion Calafeteanu), România şi şocurile geopolitice ale Războiului Rece (prof. univ. dr. Constantin Hlihor), România – săraca ţară bogată (prof. univ. dr.Dumitru Mazilu), Cartea Represiunii (conf. univ. dr. Bucur Ion), Constituția României, I-V vol. (dr.Teodora Stănescu-Stanciu), O revoluție încarcerată (dr. Alexandru Grigoriu), Amorsarea Revoluției (dr. Florian Banu) ş.a. (în total 75 de titluri), înseamnă:
a) Fie că anonimii Scrisorii nu le-au lecturat niciodată, şi atunci sunt invitați să le citească;
b) Fie respectivii autori dovedesc reaua lor credinţă, făcând prin astfel de acuzații un deserviciu cercetării istoriei Revoluţiei. Acuzația că lucrările respective sunt tipărite în câteva sute de exemplare ignoră limitările bugetare la care a fost şi este constrâns Institutul. Pe de altă parte, publicarea întregii producții editoriale pe site-ul Institutului, în format PDF accesibil tuturor cititorilor, oferirea Fondului de Carte Revoluția Română principalelor biblioteci din România și principalelor instituții ale statului, au permis profesorilor, cercetătorilor, politicienilor, studenților, publicului să le poate studia fără nici o restricţie. Cât privește publicațiile și cărțile traduse în principalele limbi de circulaţie internaţională, acestea sunt dedicate mediilor științifice interesate din ţară şi din străinătate, ambasadelor europene la București, fiind necesare completării bibliografiilor academice, lucrărilor de licenţă și doctorat, în bibliotecile metropolitane, universitare, din ţară şi din străinătate.
c) Recomandarea ca IRRD să devină „fatalmente” (sic!) „armă de apărare a ideii de Revoluţie” este superfluă; şi până acum Institutul a apărat şi promovat – cu numeroase și irefutabile argumente ştiinţifice şi documentare – ideea de Revoluţie şi adevărul despre faptele din decembrie 1989! Din păcate, Institutul Revoluției Române s-a găsit mereu singur în acţiunea de combatere a tezelor neştiinţifice despre Revoluţia Română.
d) În ceea ce privește ideea principală a acestui articol de presă („o rebranduire” a Institutului”), și anume aceea de a-l transforma într-o oficină propagandistică militantă, aceasta ar lichida definitiv imparțialitatea și efortul echilibrat în căutarea și aflarea adevărului evenimentelor din Decembrie 1989, și ar fi un imens prejudiciu adus cauzei pentru care acest Institut de cercetare istorică a fost creat. Având, ca efect final, chiar decredibilizarea și compromiterea lui!

19 iulie 2017

Autor: Biroul de Presă al IRRD