Istoria recentă a nerecunoștinței la români

Data: 31 mai 2017

Nu Revoluția Română, nu memoria martirilor o nesocotim, ci Demnitatea Națională! Cu 26 de ani în urmă românii ieșeau în stradă cu miile, înfruntând dictatura de o cruzime neomenească a lui N. Ceaușescu, răsturnând-o în numai şapte zile și stârnind uluire și admirație pe întregul pământ! Nu avea România să fie mai bine cunoscută, în toată istoria ei, ca atunci! Revenind în țară în zilele acelea de foc, un mare artist român își amintea că a trecut frontiera la Giurgiu într-un adevărat triumf, copleșit de bunăvoința și felicitările vameșilor bulgari!

Un sfert de secol mai târziu, a treia Revoluție a românilor și singura învingătoare Revoluția românilor era văduvă de popor, învinsă și defăimată! România nu mai trăiește în lumina Meritului ei, dimpotrivă, îl neagă și îl insultă! Românii cred astăzi că nici măcar o Revoluție n-au fost în stare să ducă la bun sfârșit! Asta este, după mulți dintre ei, revoluția românilor: o revoltă învingătoare dar nerecunoscută de nimeni! Iată unde am ajuns! Victimele, morții, răniții, arestații, nu mai stârnesc respect ci dimpotrivă: Au murit ca niște proști! Calomnierea, defăimarea și desconsiderarea martirilor și protagoniștilor a atins un prag de isterie nemaivăzut! (Oare această țară mai este creștină?) Securitatea (securitățile) prosperă, dând societății post-decembriste cei mai mulți miliardari, Nomenclatura trăiește în luxură, parvenitismul nelegiuiților înflorește nestingherit! Iar vinovații continuă să rămână ascunși! Cine l-a încurajat pe Ceaușescu să deaordin să se tragă în popor? Cine i-a executat ordinele? Cine a tras după 22? Cât privește elita – când servilă, când amnezică –, ea tace, lăsând ca uitarea să șteargă lașitățile intelighenției și complicitățile ei! Și ca și cum n-ar fi fost de ajuns, scoși din hrubele fostei securității, năimiții ei – istorici, scriitori, procurori, ziariști, ofițeri –, toți aceștia s-au înscris în corul calomniatorilor celui mai important moment din secolul trecut: Revoluția Română! Cât de abjecte să le fie sufletele?! Din nefericire toți aceștia, șobolanii cândva roșii, nu se feresc să producă și pe mai departe propria lor abjecție! Cocoțați în fotoliile înalte ale statului, ei trăiesc ca pe vremea ciocoilor vechi și noi, domnind nepăsători asupra ignoranței proștilor sub clar de lună! Cineva striga recent: „Il urăsc pe Caragiale!” Ochii lui nemiloși au privit din plin fauna românească, așa cum un Mihail Eminescu, D. Drăghicescu, Constantin Rădulescu-Motru, Mircea Eliade, dar mai ales Emil Cioran, au prezis declinul unui neam care nu se recunoaște în rătăcirile lui!

Ne-am întors, grotesc și derizoriu, în vremea lui Anton Bacalbașa ori a Scrisorii pierdute, „Eu cu cine votez?” a lui Zoe, Cațavencu, Tipătescu ori Trahanache, a votului la schimb cu o găleată de plastic, a românilor frumoși mânați la urnă cu un ciolan cu fasole, și toate astea într-o țară părăsită de ai săi, deseori pentru totdeauna! În rest, totul e bine… Să lăsăm în urmă trecutul cu cimitirele lui cu tot și să privim înainte! Dar fără casa strămoșească, datină, religie, familie… Fără munți, livezi, păduri, zăcăminte și ape, fără drept de istorie și moștenire… Un popor invalid, cu inima împietrită! Asta am vrut la Revoluție? Asta s-a dorit? Nu drepturi, nu demnitate și nu libertate?

Dar să parcurgem împreună discursul timpului din urmă…

La 26 de ani de la victoria ei

Romania sub asaltul detractorilor

A nu fi uitat!

Tot de Crăciun am avut și așa-zisa Revoluție, care a fost de fapt o lovitură de stat, conectată la origine cu evenimentele mineriadelor.” “Revoluția din ‘89 a fost, de fapt, o lovitură de stat ruso-maghiară, de tip KGB”.

„Toate generațiile din România de astăzi sunt afectate de minciuna primordială post ‘89…” (Cozmin Gușă)

”Să fac o scurtă cronologie a loviturii de stat ca să înțelegeți exact, cine, cum, cât, ce a generat o mistificare națională și care le-a afectat viețile.”

Alex Mihai Stoenescu, informator al Securității

(Decizie CNSAS nr. D/3164/ 14.10.2009)

Prezent în calitate oficială la o lansare de carte, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Adrian Buşu, a susţinut un discurs elogios însoţit de plecăciuni repetate în faţa celui care fusese condamnat după decembrie 1989 pentru genocid. Buşu l-a descris pe Iulian Vlad ca pe o persoană providenţială, făuritoare a României moderne!

„Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor! În numele Consiliului Judeţean Vâlcea, al domnului preşedinte Constantin Rădulescu, al meu personal, vă rog să îmi permiteţi să adresez un salut plin de respect invitaţilor noştri, domnului general Iulian Vlad, domnului general Aurel Rogojan şi echipei care i-a însoţit. Pentru judeţul nostru este o onoare deosebită să-i avem în mijlocul nostru pe oamenii care au făurit, la un moment dat, România modernă şi au vegheat ca această Românie modernă să nu se destrame. Îi spuneam domnului general Iulian Vlad, înainte de a intra în această sală, că dacă aş fi fost plecat undeva, departe, veneam şi pe jos la acest eveniment! Am un cult deosebit pentru acest om care a demonstrat că în serviciile secrete româneşti s-a făcut activitate profesionistă. Şi am fost mândru că şi înainte de 1989 se temeau unii de noi şi nu intrau în România ca într-un stat lipsit de apărare, iar după ‘89, când profesioniştii din serviciile secrete româneşti au fost obligaţi să aibă alte preocupări decât cele normale, s-a văzut unde am ajuns. Domnilor generali, eu nu sunt un specialist în serviciile de informaţii şi din această cauză consider o impietate ca eu să evaluez activitatea dumneavoastră. Însă, ca simplu cetăţean, ca român, vă spun că aţi rămas în mentalul colectiv. Că şi copilul meu ştie cine a fost generalul Iulian Vlad şi cine a fost generalul Rogojan. Pentru că sunt mândru, ca român, că existaţi, că aţi putut să impuneţi ca România să fie privită ca un stat care stă în picioare şi nu în genunchi, şi care ne-aţi învăţat că, indiferent prin ce vremuri vom trece, ideea de românism, de naţionalism, nu trebuie să piară niciodată. Pentru acest lucru, vă rog să-mi permiteţi să mă înclin în faţa dumneavoastră. Este o onoare pentru noi şi vă mulţumim încă o dată”.

(Sursa: „Ziarul de Vâlcea” din 26.10.2016)

Recent, într-o revistă de istorie bucureșteană, în decembrie 2016 a fost publicat un Dosar al Revoluției Ungare din 1956! Este ca și cum într-o revistă de istorie budapestană de ziua Revoluției Ungare ar fi fost publicat un dosar privind Revoluția Română!

Doar că pentru a-ţi aminti ceva, ar trebui în primul rând să ai ce! Istoria Revoluției Române este un edificiu al faptelor, și nu a mistificărilor!

Fântânile, cândva cu ape limpezi, ale României anului 2017 continuă să fie otrăvite! Noua generație este împinsă să-și părăsească țara! Iar noua civilizație în care abia mai apucăm să trăim este chiar opera fostei Securități! Câți dintre gestapoviștii ceaușiști au fost loiali comunismului și lui Ceaușescu însuși, se vede! Nici gând să se întoarcă la dictatură! România rămâne o matcă bună pentru roiurile de tăuni ale Vechiului Regim. Dar ura lor imundă pentru revolta românilor care i-au dat jos pentru totdeauna le-a luat mințile! Tezele lor sunt primitiv de simpliste: ori ei l-au schimbat pe Ceaușescu! (și dacă nu ei, cine?), ori lovitura de stat, evident kgb-istă! (Rapoarte externe apreciau, la începutul anului 1989, că Securitatea nu-l va trăda pe Ceaușescu. Dimpotrivă, Securitatea angajase un dispozitiv special pentru a-și proteja liderul! Și nu în ultimul rând, în decembrie 1989 trupele Securității au participat la arestări, schingiuiri, ori la profanarea trupurilor martirilor Timișoarei!)

Trecutul de 45 de ani de dictatură continuă să domine România! El este evocat, regretat. O populație născută în servitute nu se poate transforma ușor într-un popor liber! Dorul de trecutul ceaușist, dar și ingratitudinea față de martirii Revoluției, fac din românul recent un om nepregătit pentru viitor! Dar și mai gravă este comportarea comunității istoricilor! Istoricul român se bucură, fără remușcări, de toate avantajele pe care i le-a permis Revoluția, ignorând-o sau afirmând că ea a fost o intervenție a străinătății, când nu devine chiar complicele dogmelor fostei Securități! Sau așteptând până la calendele grecești deschiderea arhivelor de la Moscova!

Detractorii Revoluției, prezentați ca patrioți ori experți, împânzesc fără concurență presa națională! Ei, între ei și cu ai lor, sufocă mesele rotunde cu intoxicările lor! Și în vremea asta manualele școlare sunt epurate de subiectul Revoluției! Când nu sunt ascunse sub formula evazivă “evenimentele din decembrie!”, comisiile ce le editează suferă de fobia Revoluției! Institutele dedicate istoriei recente evită să transfere subiectul Revoluției în teme de cercetare! Altfel spus, impulsul pașoptist lipsește cu deosebire din spiritul românesc! Devoțiunea, demnitatea, onoarea, sentimentul apartenenței, s-au evaporat în aerul parvenit! Am ajuns deja o Țară românească fără românii care să o respecte, să o apere și să o iubească! Asta să fie, oare, “Moștenirea lui Ceaușescu”? O Românie întreagă otrăvită de miasmele tiraniei lui?

Cu atât mai mult devine necesară o lege care să pedepsească defăimarea faptelor Revoluției Române! A nega Revoluția care a răsturnat Dictatura comunistă, a nega suferințele unei generații care a sângerat pentru a-și obține libertatea, a insulta sacrificiile celor peste o mie și o sută de martiri, a dezinforma în mod repetat generația tânără căreia i s-a sădit neîncrederea în faptele de virtute ale părinților lor, nu înseamnă a avea drept la libertatea de conștiință, asigurată prin însăși Constituția post-decembristă, ci “drept” la a mistifica istoria recentă a românilor! Negaționismul excede drepturile asigurate de lege!

Mari state ale Europei au deja în vederea aplicarea unor prevederi penale privind fenomenul dezinformării popoarelor lor. Folosirea presei pentru a schimba realitatea istoriei, dat fiind gravele ei consecințe, trebuie sancționată până nu este prea târziu! Altfel, peste ani, copiii noștri nu-și vor mai cunoaște trecutul!

Cei care au murit în zilele din decembrie 1989 merită cel puțin recunoștință pentru faptele lor! Lor le datorăm obținerea drepturilor celor mai prețioase ale ființei umane: libertatea și demnitatea! Și onoarea de a le proteja! Revanșa trecutului, parte a unei conspirații cinice tot mai puțin dismulate, trebuie blocată! Cine nu respectă Revoluția Română nu respectă însăși legea statului român post-decembrist! Iar răufăcătorii (morali) trebuie să știe asta!

Claudiu IORDACHE

Caietele Revoluției, nr. 2 (67)/2017

Autor: Directorul Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989